Glosari Culturi

Porumb

cultura porumb
Porumbul (Zea mays ssp. mays, regional păpușoi, cucuruz) este o cereală originară din America Centrală cultivată azi în multe regiuni ale lumii ca plantă alimentară, industrială și furajeră, reprezintă alaturi de grâu 80% din producția de cereale

Porumbul aparține familiei Poaceae după Anca Sârbu 1999. Are tulpina înaltă și groasă, neramificată, care se numește popular: "cocean", cu frunze lungi și ascuțite la vârf, aspre. Pe aceeași plantă se găsesc flori feminine și flori masculine pe aceeași tulpina. Florile masculine se găsesc în vârful tulpinii. Inflorescența este sub forma unui spic sau panicul. Florile feminine se găsesc la subsoara frunzelor.

fenofaze porumb

Fenofaze

Cod Fenofaza Descriere
F0 (germinare - răsărire) durează 8-16 zile şi necesită 120 - 180°C; temperaturile scăzute de scurtă durată, de 6 - 8°C, când coleoptilul este în sol şi de -4°C după răsărire, nu produc pierderi; faza se declanşează la temperatură minimă de 8°C, prin absorbţia apei în proporţie de 35 - 40% faţă de masa seminţei.
F05 (două frunze complet formate) se înregistrează după circa 10 zile de la data răsăririi; se formează primele rădăcini coronare; nutriţia plantei se realizează greu, datorită sistemului radicular slab dezvoltat; fertilizarea pe rând, o dată cu semănatul, ajută mult plantele în această fază.
F1 (patru frunze complet formate) se înregistrează la 15 - 20 de zile după răsărire; planta are circa 40 cm înălţime, vârful tulpinii este încă sub suprafaţa solului; începe procesul de iniţiere al paniculului, de formare a tuturor frunzelor şi mugurilor ştiuletelui; grindina şi îngheţul uşor pot distruge frunzele expuse fără a distruge planta, care se reface; în această fază se fac tratamente împotriva carenţei de zinc; dacă este cazul, se execută erbicidarea postemergentă şi fertilizarea fazială cu azot.
Faza 1,5 (şase frunze complet formate) la 22 - 25 zile după răsărire: vârful de creştere este Ia suprafaţa solului; se dezvoltă mugurii viitorilor ştiuleţi, de Ia nodurile situate încă sub suprafaţa solului; rădăcinile coronare sunt predominante; creşte consumul de NPK al plantei.
Faza 2 (opt frunze complet formate) la 36 - 38 zile la hibrizii mijlocii şi 48 - 50 de zile, la cei târzii: creşte consumul de NPK şi nevoia de apă; începe creşterea rapidă a paniculului şi se dezvoltă formaţiunile viitorilor ştiuleţi.
Faza 2,5 (zece frunze complet formate) după circa 30 de zile de la răsărire la hibrizii mijlocii şi, respectiv, după 40 de zile la hibrizii târzii; vârful de creştere este la 5 - 8 cm deasupra suprafeţei solului; creşterile vegetative sunt intense; grindina poate diminua recolta cu 10 - 20%; se fac tratamente contra sfredelitorului, fiind perioada eclozării ouǎlor.
Faza 3 (douăsprezece frunze complet formate) la 42 - 45 de zile la hibrizii mijlocii şi 54 - 56 de zile la cei târzii: tulpina şi paniculul cresc rapid; indicele foliar este 3-4; dezvoltarea sistemului radicular asigură valorificarea apei din întregul volum de sol.
Faza 3,5 (14 frunze complet formate) se realizează după 49 - 52 de zile de la răsărire la hibrizii mijlocii şi 61 - 63 de zile Ia hibrizii târzii; se caracterizează prin creşterea rapidă a tulpinii, prin alungirea internodiilor şi alungirea rahisului ştiuletelui; începe alungirea stigmatelor florilor de la baza rahisului; consumul de apă şi al elementelor nutritive este ridicat.
Faza 4 (apariţia paniculului) se realizează după 56 - 58 zile de la răsărire şi, respectiv, după 70 - 74 de zile la hibrizii târzii: apare vârful paniculului, se alungesc ultimele internodii; se alungesc stigmatele, este necesară irigarea culturii.
Faza 5 (apariţia stigmatelor şi polenizarea) după circa 30 de zile de la răsărire la hibrizii mijlocii şi, respectiv, după 40 de zile la hibrizii târzii; vârful de creştere este la 5 - 8 cm deasupra suprafeţei solului; creşterile vegetative sunt intense; grindina poate diminua recolta cu 10 - 20%; se fac tratamente contra sfredelitorului, fiind perioada eclozării ouǎlor.
Faza 6 (începutul umplerii boabelor) are Ioc după 12 zile de la apariţia stigmatelor: ciocălăul, pănuşile şi tulpina sunt complet formate; începe acumularea amidonului; continuă absorbţia azotului şi a fosforului.
Faza 7 (coacerea în lapte) după 24 de zile de la apariţia stigmatelor: are loc depunerea în ritm rapid a substanţelor în bob; seceta, carenţele nutritive şi stresul termic pot provoca şiştăvirea boabelor.
Faza 8 (coacerii în lapte ceară) după circa 36 de zile de la apariţia stigmatelor: la hibrizii din conv, dentiformis se formează mişuna; începe uscarea frunzelor bâzâie; şiştăvirea boabelor se produce din aceleaşi cauze menţionate anterior.
Faza 9 (coacerea în pârga-ceară) după circa 48 de zile de la apariţia stigmatelor: are loc încheierea procesului de depunere a substanţelor de rezervă; între endosperm şi embrion apare stratul negru de separare, care împiedică fluxul substanţelor spre endosperm.
Faza 10 (maturitatea fiziologică) după circa 60 de zile de la apariţia stigmatelor; boabele au atins greutatea maximă; se continuă uscarea boabelor, a frunzelor şi pănuşilor.

Daunatori

cultura porumb

Viermele vestic al rădăcinilor de porumb - Diabrotica virgifera

Virgifera Le Conte este o specie de coleoptere de dimensiuni mici. Adulţii prezintă dimorfism sexual.

Masculul are dimensiuni între 4,4-6,6 mm culoarea corpului este gălbuie-verzuie. Elitrele de culoare galbenă-verzuie, galbenă-brună, uneori sunt brun-roşcate, cu partea posterioară neagră. Pe suprafaţa elitrelor sunt prezenţi puţini peţioli scurţi. Partea terminală a abdomenului este rotunjită.

Femela este mai mare decât masculul având dimensiuni de 4,4-6,8 mm .Elitrele de culoare gălbuie-verzuie cu trei dungi longitudinale negră

Larva în ultimul stadiu de dezvoltare, are lungimea de aproximativ 13 mm. este de tip oligopod, iar pe parcursul dezvoltării trece prin trei vârste larvare. Corpul este alungit, subţire de culoare alb-gălbuie, capul negricios.

Pupa este de tip libera cu o lungime de aproximativ 12-14 mm, de culoare albă şi de consistenţă moale; pupa este adăpostită într-un cocon format din particule de sol.

cultura porumb

Rugina porumbului - Puccinia sorghi

Aceasta boala raspândita si periculoasa în America este, în Europa si în tara noastra, mai putin pagubitoare, fiind întâlnita în nordul Moldovei si Transilvaniei.

Atacul apare spre sfârsitul vegetatiei sub forma de pete galbui pe ambele fete ale limbului pe care se formeaza pustule eliptice de circa 1 mm, de culoare brun-deschisa, risipite sau grupate; la început sunt acoperite de epiderma, apoi descoperita prin sfâsierea acesteia, când uredosporii sunt pusi în libertate. Pustulele cu teleutosporii sunt brune-negricioase la început lucioase si apoi pulverulente, formate pe frunze, teci si rar pe tulpini. Ciuperca este heteroica si macrociclica, cu stadiul picnidian si ecidian pe specii ale genului Oxalis.

cultura porumb

Pătarea cenușie a frunzelor - Helminthosporium turcicum sin. Exerohilul turcicum

Helmintosporioza porumbului este frecventa în majoritatea tarilor cultivatoare de porumb si produce pagube mari mai ales în zonele umede. Raspândirea ei este conditionata de umiditate si de sensibilitatea hibrizilor cultivati. Pierderi de pana la 50% pot fi semnalate daca boala se manifesta în perioada de umplere a bobului.

Pe frunzele în diferite stadii ale plantei apar pete galbene-cenusii sau mate, cu o margine mai închisa, alungite în directia nervurilor, izolate sau confluente. În dreptul petelor se formeaza un praf cenusiu, alcatuit din conidioforii si conidiile agentului patogen.

cultura porumb

Tăciunele comun - Ustilago maydis sin. Ustilago zeae

Aceasta boala este raspândita pe glob în toate zonele de cultura a porumbului. În tara noastra este mai frecvent în Câmpia Dunarii, în nordul Moldovei si în Transilvania, producând pagube evaluate între 2,5-5%.

Atacul de taciune comun se manifesta pe toate organele aeriene ale plantei, sub forma de tumori de marimi diferite, în care se afla masa de clamidospori ai ciupercii. Atacul mai pagubitor este cel de pe stiuleti si pe tulpini, care afecteaza productia în mai mare masura. Tumorile sunt la început albe-sidefii, iar la maturitate devin brune, cu aspect pergamentos. Organele atacate se deformeaza, iar metabolismul glucidelor este perturbat.

cultura porumb

Rățișoara porumbului - Tanymecus dilaticollis

În România se întâlneste mai frecvent în zonele de stepa si silvostepa, prezentând pericol mai ales pentru partea de sud, sud-est si est ale tarii (Câmpia Româna, Sudul Moldovei si Dobrogea), dar si în zona Transilvaniei, în zona colinara a tarii si pe vaile principalelor râuri din tara.

Specia este polifaga, în diferite tari fiind semnalata pe un numar de 75 specii de plante gazda, iar la noi în tara pe 34 specii de plante cultivate si din flora spontana. La noi în tara, este considerata cel mai periculos daunator al porumbului, hranindu-se însa si cu alte plante cultivate (floarea soarelui, sfecla de zahar, sorg, tutun, grâu, orz, soia, lucerna s.a.) si spontane, mai ales pe palamida si mohor. Pe porumb adultii prezinta cel mai ridicat consum de masa verde în 24 ore si cea mai mare prolificitate. Specia nu se dezvolta în culturile de mazare, care nu-i ofera conditii favorabile de înmultire . Important este atacul produs de adulti. În cultura de porumb gargaritele reteaza plantele tinere când acestea au 1-3 frunze. Într-un stadiu mai avansat al vegetatiei insectele rod frunzele pe margine, sub forma de trepte. Specia dezvolta o singura generatie pe an si ierneaza în sol, în stadiul de adult, la adâncimi de 40-100 cm

Floarea Soarelui

cultura floarea soarelui
Floarea soarelui (Helianthus annuus) sau cum i se mai spune în Moldova - "Răsărita" este o plantă anuală din familia Asteraceae, nativă din America. Este una din compozitele cele mai cultivate pentru semințele bogate în ulei.

Frunzele sunt mari, întregi, pețiolate și cordate. Tulpina se termină cu un singur calatidiu sau, uneori, este ramificată și are mai multe inflorescențe Semințele sunt bogate în ulei, conținând, fără coaja fructului, circa 55% ulei comestibil și cu întrebuințare industrială, de exemplu, la fabricarea săpunului.

fenofaze floarea soarelui

Fenofaze

Cod Fenofaza Descriere

Etapa de creștere 0: Germinarea

00 Sămânță uscată
01 Începutul îmbibării seminței
03 Îmbibarea seminței încheiată
05 Lăstarul desface sămânța
06 Lîstar alungit, dezvoltarea rădăcinilor
07 Dezvoltarea cotiledoanelor din sămânță
08 Cotiledoanele se dezvoltă spre suprafață
09 Cotiledoanele străpung suprafața solului

Etapa de creștere 1: Dezvoltarea funzelor

10 Cotiledoanele complet desfășurate
12 2 frunze desfășurate
14 4 frunze desfășurate
15 5 frunze desfășurate
16 6 frunze desfășurate
17 7 frunze desfășurate
18 8 frunze desfășurate
19 9 sau mai multe frunze desfășurate

Etapa de creștere 3: Dezvoltarea tulpinii

30 Începutul dezvoltării tulpinii
31 1 internod extins
32 2 internoduri extinse
33 3 internoduri extinse
. . . . . .

Daunatori

cultura floarea soarelui

Molia florii soarelui – Homoeosoma nebulella (Lepidoptera, Phycitidae)

În România se întâlneşte mai frecvent în zonele calde : Banat, Oltenia, Câmpia Dunării şi Moldovei. Specia este considerata un important dăunator al florii soarelui.

Dăunător oligofag, la noi în ţară, este considerat cel mai periculos dăunător întâlnit la floarea soarelui, dar se mai poate dezvolta şi pe alte Compositae cultivate şi spontane. Dăunează larvele care în varsta 1 şi 2 atacă organele florale timp de 4-5 zile, iar cele de vârstele 3 si 4 rod cu voracitate fructele (achenele) în formare ; Rod ;i bracteele calatidiului ;i chiar şi măduva acesteia. Organele atacate, fructele (achenele), şi apoi calatidele sunt înconjurate cu fire mătăsoase. Pagubele cele mai mari ( putând ajunge la 30-60 % din producţia de achene. Specia dezvoltă două generaţii pe an (G1 mai –iunie şi G2 iulie-aprilie; iernează în sol, în stadiul de larvă de ultimă vârsta şi pupa într-o lojă aflată la 10-12 cm adâncime.

cultura floarea soarelui

xGândacul pământiu - Opatrum sabulosum (Coleoptera, Tenebrionoidea)

În România se întâlneşte mai frecvent în zonele calde : Banat, Oltenia, Câmpia Dunării, Dobrogea şi Sudul Moldovei. Specia este polifagă, preferând floarea soarelui (pagube de 20-65%), sfeclă, tutun, cânepă.

Specia este polifagă, preferând în primul rând plantele tehnice şi mai ales floarea soarelui. La noi în ţară, este considerată cel mai periculos dăunător, hrănindu-se plante cultivate sfecla de zahăr, cânepă, tutun, grâu, soia, lucernă. Important este atacul produs de adulţi, aceştia rod seminţele imediat după încolţire, planta în zona coletului şi frunzele cotiledonale.. La atacuri puternice pot reteza plantele abia răsărite. În cultura de floarea a soarelui gândacii retează plantele tinere când acestea au 1-3 frunze. Specia este monovoltină, dar poate evolua şi într-o generaţie la 2 ani; iernează în sol, în stadiul de adult, la adâncimi de 40-100 cm

cultura floarea soarelui

Pătarea brună-neagră – Alternaria zinniae

Prezenţa alternariozei la floarea soarelui a fost semnalată în toate ţările europene, în România fiind considerat un patogen de importanţă mijlocie. Suprafeţele cele mai afectate de această boală fiind la noi în ţară în zona de sud.

Ciuperca Alternaria zinniae produce pete brune-negricioase pe frunze, tulpini şi calatidii. Pe tulpini petele au formă alungită, liniară sau fusiformă. Pe tulpini leziunile negricioase se crapă şi dacă condiţiile sunt favorabile se înconjură întreaga tulpină cu pete confluente de culoare neagră. Pe calatidii petele sunt adâncite. Ca rezultat al atacului se produce uscarea frunzelor, necrozarea tulpinilor, putrezirea calatidiilor şi şiştăvirea seminţelor.

cultura floarea soarelui

Buha Semănăturilor – Agrotis segetum Denn. et Schiff. (Lepidoptera, Noctuidae)

În România se întâlneşte mai frecvent în zonele de stepă şi silvostepă, prezentând pericol mai ales pentru partea de sud, sud-est şi est ale ţării (Câmpia Română, Sudul Moldovei şi Dobrogea), dar şi în zona Transilvaniei, în zona colinară a ţării şi pe văile principalelor râuri din ţară.

Este o specie foarte polifagă, fiind semnalată ca dăunătoare la peste 80 specii de plante. Pagube mari cauzează culturilor de cereale (porumb, grâu, orz, etc.), la floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, tutun, trifoi, rapiţă de toamnă, castraveţi, varză, ceapă etc. Produce de asemenea daune în pepenierele pomicole şi viticole. La apariţie larvele se hrănesc cu părţile aeriene ale plantelor, rod frunzele de la exterior, iar în ultimele vârste atacă părţile subterane, rod boabele în germinare, retează plantele îndeosebi în regiunea coletului. Cavităţile roase în organele subterane (tuberculi, rădăcini) au deschidere largă, nu se adâncesc prea mult şi au o suprafaţă neregulată.

Rapiță

cultura rapita
Sindicatul fermierilor europeni, Copa-Cogeca, a estimat că producția europeană pentru sezonul 2013 – 2014 ar putea depăși la 20 milioane de tone metrice

Conform raportului publicat in Martie 2014, de către același for internațional, , producția de rapiță a UE-28 se va situa la un nivel de aproximativ 21 de milioane de tone, o creștere cu 1.7% în raport cu anul precedent. Gerard TUBERY, președintele grupului de lucru, a salutat perspectivele pozitive ale pieței, indicând că se preconizează creșteri cu 2.2% ale suprafeței totale cultivate cu oleaginoase în UE-28, în raport cu anul precedent.

fenofaze rapita

Fenofaze

Cod Fenofaza(Centiom/BBCH) Descriere
Răsărirea Se disting rândurile
A / 10 Stadiul cotiledonal - numai frunzele cotiledonale sunt vizibile, nu şi cele adevărate.
B / 11-19 Formarea rozetei de frunze. Apariţia frunzelor. Nu există internoduri între peţiolurile frunzelor, deoarece tulpina nu s-a format încă.
B1 / 11 Prima frunză adevărată răsucită sau desfăşurată.
B3 / 13 3 frunze adevărate răsucite sau desfăşurate.
B4 / 14 4 frunze adevărate răsucite sau desfăşurate.
Bn / 1n n frunze adevărate răsucite sau desfăşurate.
C / 30 Reluarea vegetaţiei, alungirea tulpinii.
C1 / 31 Reluarea creşterilor vegetale apicale. Apar frunze noi la reluarea vegetaţiei.
C2 / 32 Internodurile sunt vizibile. La punctul de prindere a peţiolurilor de la noile frunze se observă tulpina, sub forma unei zone înguste, de culoare verde deschis.
D / 50 Mugurii florali sunt uniţi.
D1 / 51 Mugurii florali sunt uniţi, acoperiţi de frunzele terminale. Plantele au tulpina de aproximativ 20 cm.
D2 / 53 Inflorescenţa principală nu mai este acoperită de frunze. Restul mugurilor sunt acoperiţi de frunze. Inflorescenţele secundare sunt vizibile. Tulpina depăşeşte 20 cm (între baza rozetei şi florile din vârful tulpinii principale).
E / 59 Mugurii florali sunt separaţi.
E / 59 Pedunculii florali se alungesc, începând cu cei de la periferie.
F / 60 Înflorirea.
F1 / 60 S-au deschis primele flori.
F2 / 61 Se alungeşte axa inflorescenţei. Sunt multe flori deschise.
G Formarea silicvelor.
G1 / 70 Cad primele petale. Primele 10 silicve formate au lungimea mai mică de 2 cm. Începe înflorirea inflorescenţelor secundare.
. . . . . .

Dăunători

cultura rapita

Viespea Rapiței - Athalia rosae L. (Ord. Hymenoptera Fam. Tenthredinidae)

Se întâlneşte în toate zonele cultivatoare de rapiță. Specia este oligofagă, produce pagube la cultura de rapiţă, mustar, varză, plante din familia Crucifere.

Dăunătorul se hrăneşte pe crucifere sălbatice și specii umbelifere, cum ar fi Thlaspi arvense L., Raphanus raphanistrum L., Carum carvi L., Conium maculatum L., Anthriscus sylvestris.Larvele neonate minează parenchimul dintre cele două epiderme, iar din vârsta a II-a consumă frunzele până la scheletare, apoi trec pe flori şi fructele de crucifere. Daune mari produc larvele generaţiei a I-a, la culturile de muştar, varză, ridichi, iar larvele generaţiei a II-a la rapiţa de toamnă. La invazii mari plantele se usucă.

cultura rapita

Pătarea neagră – Alternaria brassicae

Plantele pot fi atacate pe întreg cursul vegetaţiei, însă o importanţă mai mare o prezintă atacul tardiv pe tulpini şi, în mod deosebit, pe silicve.

Pe frunze apar pete circulare sau elipsoidale, cu diametrul până la 1 cm, având pe suprafaţă zonalităţi concentrice, de culoare brună. Silicvele atacate prezintă pete punctiforme, negre, apoi zonele învecinate devin cenuşii. În urma atacului silicvele prezintă deformări şi se deschid prematur ceea ce duce la pierderi mari, prin scuturarea boabelor înainte de coacere. Pe toate organele atacate, la suprafaţa petelor, se formează un mucegai brun-negricios, catifelat.

cultura floarea soarelui

Gândacul roșu al rapiței - Entomoscelis adonidis L. (Pall) (Ord. Coleoptera FAM. Chrysomelidae)

În ţara noastră se întâlneşte în toate zonele cultivatoare de rapiță, mai ales în Dobrogea şi Câmpia Română.

Produce daune în stadiul de adult (toamna) şi larvă (primăvara), prin roaderea frunzelor până la scheletare, care pot ajunge până la 20-60 %. Adulţii care apar în luna mai, atacă frunzele, bobocii, florile şi silicvele de rapiţă. Specia preferă cruciferele (rapiţă, muştar, ridichi etc.), mai poate ataca sfecla, cerealele, compozitele. Atacul este specific în vetre.

cultura floarea soarelui

Gândacul lucios al rapiței - Meligethes aeneus F.(Coleoptera, Nitidulidae)

În ţara noastră se întâlneşte în toate zonele cultivatoare de rapită, în regiunile cu precipitaţii mai ridicate, mai ales în Transilvania, Banat şi nordul Moldovei.

Adulţii se întalnesc pe inflorescentele diferitelor specii salbatice şi cultivate din familiile crucifere, ranunculacee, leguminoase, composite, rosacee, umbelifere. Cele mai mari pagube cauzeaza culturilor de rapita si mustar. Se hranesc cu organele florale din bobocii inca nedesfacuti atacă butonii florali, hrănindu -se cu polen şi nectar, organe interne ale florii, producând daune apreciabile prin roaderea pistilului, deoarece apare fenomenul de sterilitate şi căderea prematură a florilor. Larvele, deşi se hrănesc cu polen, petale şi chiar antere, nu produc pagube aşa mari ca adulţii. În anii de invazie puternică, se pot găsi 10-15 larve într-o singură floare, în special în anii cu primăveri răcoroase.

Soia

cultura soia
Uniunea Europeană depinde de importuri pentru mai mult de 80% din consumul de proteine vegetale, ponderea cea mai mare fiind de la făină de soia.

Suprafețele cultivate în România, cât și producțiile s-au diminuat substanțial o dată cu aderarea României la UE, și interzicerea cultivării soiei modificate genetic în țara noastră. În anul 2013 înregistrează prima creștere a producției medii, ajungându-se la valoarea de 2150 kg/ha; aceasta datorându-se în principal lărgirii suprafețelor cultivate.

fenofaze soia

Fenofaze

Cod Fenofaza Descriere

Etapa de creștere 0: Germinarea

00 Sămânță uscată
01 Începutul îmbibării seminței
03 Îmbibarea seminței încheiată
05 Lăstarul desface sămânța
07 Dezvoltarea cotiledoanelor din sămânță
08 Cotiledoanele se dezvoltă spre suprafață
09 Cotiledoanele străpung suprafața solului

Etapa de creștere 1: Dezvoltarea funzelor

10 Cotiledoanele complet desfășurate
12 2 frunze desfășurate
13 a 3 -a frunză desfășurată, prima frunză trifoliată
1. Etapele continuă până la ...
19 9 sau mai multe frunze ( 2 frunze întregi, 7 sau mai multe trifoliate) desfășurate

Etapa de creștere 2: Formarea mugurilor laterali

21 Primul mugure lateral vizibil
22 Al doilea mugur lateral vizibil
23 Al treilea mugur lateral vizibil
2. Etapele continuă până la...
29 9 sau mai mulți muguri laterali vizibili

Etapa de creștere 5: Apariția inflorescenței

51 Primul boboc de floare este vizibil
. . . . . .

Dăunatori

cultura rapita

Arsura bacteriană – Pseudomonas syringae p.v. Glycinea

În România boala este destul de frecventă, devenind păgubitoare în condiţii de umiditate ridicată, datorită distrugerii unei părţi importante din suprafaţa foliară şi a inhibării germinaţiei seminţelor.

Boala se manifestă începând cu frunzele cotiledonale, sub formă de leziuni umede, adâncite, de culoare brună. Atacul poate duce la pieirea plăntuţelor. La plantele dezvoltate, pe frunze, începând cu cele bazale, apar pete mici, de 1-2 mm, unghiulare, hidrozate, de culoare gălbuie, apoi brună şi, în final, negricioasă, cu exsudat pe suprafaţă şi cu aureolă galbenă în jur. Într-o fază mai avansată ţesuturile se necrozează, se sfâşie şi cad, frunza apărând zdrenţuită. La infecţii puternice frunzele cad. Pe păstăi se pot forma pete mici, hidrozate, cu exsudat, care apoi se întind, devin brune-negricioase. Ca urmare, păstăile sunt deformate, se formează un număr mic de boabe. Seminţele infectate prezintă pe suprafaţă un mucus bacterian sau pete cenuşiibrune şi se zbârcesc.

cultura rapita

Buha gamma – Autographa gamma (Ord. Lepidoptera, Fam Noctuidae)

Este răspândită în toate regiunile tării frecvent semnalată în zona sudică şi sudestică a ţării, în anii umezi şi în culturile irigate.

Specia este polifagă larva se hrăneşte pe 224 de specii gazdă cultivate sau spontane. Sunt atacate mai ales leguminoasele (mazăre, soia, lucernă) sfeclă de zahăr, porumb, floarea soarelui. În prima vârstă larvele rod una din epiderme şi mezofilul lăsând intactă cealaltă epidermă. În vârstele mai înaintate larvele rod frunzele marginal şi perforaţii în limb exceptând nervurile mai groase. Până la completa dezvoltare o larvă reuşeşte să dăuneze 2-5 frunze.

cultura floarea soarelui

Mana soiei – Peronospora manshurica

Este răspândită în ţările cu climat cald sau temperat şi umed. Boala a căpătat importanţă economică şi în România, o dată cu extinderea suprafeţelor cultivate cu soia. Atacul pe frunze poate diminua producţia cu peste 30%, fiind frecvent semnalată în zona sudică şi sud-estică a ţării, în anii umezi şi în culturile irigate.

Boala afectează frunzele, tulpinile, păstăile şi seminţele. Ca urmare a infecţiei sistemice, după 19-24 zile de la răsărire apar pete de decolorare verzi-gălbui la baza limbului. Abia după 8-11 zile, pe faţa inferioară, se observă un puf cenuşiu de conidiofori şi conidii. Pe frunze, ca urmare a infecţiilor locale, apar pete colţuroase, gălbui, de dimensiuni reduse (2-4 mm), uneori mai mari, cu puf cenuşiu pe faţa inferioară, foliolele se usucă şi cad.

cultura floarea soarelui

Molia păstăilor de soia – Etiella zinckenella (Ord. Lepidoptera, Fam Phycitidae)

Este răspândită în judeţele din Câmpia Română şi Moldova.

Specia este seminifagă, larva se hrăneşte pe 60 de specii gazdă cultivate sau spontane. Produce pagube apreciabile mai ales la culturile de soia şi mazăre. Larvele rod parţial sau total boabele dintr-o păstaie şi apoi migrează într-o altă păstaie. Prezintă două generaţii pe an şi iernează ca larvă complet dezvoltată în stratul superficial al solului.

Măr

cultura mar
Conform comunicatului de presă eliberat de Institutul Național de Statistică din septembrie 2013 România dispune de peste 50.000 ha suprafață cultivată cu meri.

În România, mărul este cea mai importantă cultură pomicolă, principalele regiuni producătoare de mere din ţara noastră fiind situate în arealul dealurilor subcarpatice, în zona pădurilor de fag şi stejar. Primele 5 judeţe enumerate în ordinea producţiei de mere sunt Bistriţa-Năsăud, Argeş, Maramureş, Vâlcea şi Suceava, realizând circa 40% din producţia totală a ţării.

fenofaze mar

Fenofaze

Cod Fenofaza Descriere

Etapa de creștere 0: Germinarea/ Dezvoltarea Mugurilor

00 Hibernare: mugurii de frunze și mugurii de inflorescență sunt închisi și acoperiti de solzi de culoare maro
01 Incepe umflarea mugurilor: muguri vizibil umflati, solzii se alungesc, cu parti de culoare deschisă
03 Sfârșitul umflarii mugurilor de frunze: solzi acoperiti de o culoare deschisa avand unele părți dens acoperite cu fire de par
07 Incepe desfacerea mugurilor: primele varfuri ale frunzelor verzi sunt abia vizibile
09 Varfurile frunzelor sunt cu aprox. 5 mm iesite din solzi.

Etapa de creștere 1: Dezvoltarea funzelor

10 Etapa urechii de soarece: varfurile frunzelor verzi sunt 10 mm peste solzii mugurilor, are loc separarea primelor frunze
11 Primele frunze desfășurate (altele sunt în desfășurare)
15 Mai multe frunze desfășurate, încă nu la dimensiunea completă
19 Primele frunze complet dezvoltate

Etapa de creștere 3: Dezvoltarea mugurilor

31 Inceputul cresterii lastarilor: sunt vizibile axele descrise de lastarii in dezvoltare
32 Lăstarii ating aproximativ 20% din lungimea finală
33 Lăstarii ating aproximativ 30% din lungimea finală
39 Lăstarii ating aproximativ 90% din lungimea finală

Etapa de creștere 5: Aparitia inflorescentei

51 Umflarea mugurilor de inflorescenta: solzi muguri se alungesc, cu pete deschise la culoare
. . . . . .

Dăunatori

cultura mar

Virmele merelor – Carpocapsa Pomonella

Fluturele apare la sfârşitul lunii mai începutul lunii iunie. Activitatea femelei este crepusculară şi se exercită la temperaturi de peste 13 grade C. Ea depune ouăle pe frunze sau fructe.

După evoluţia embrionară, care durează 18 zile, ouăle eclozează, apar omizile, care se deplasează 3-4 zile, apoi pătrund în fructe, al căror conţinut îl consumă şi ating dezvoltarea completă în aproximativ 4 săptămâni. Larvele abandonează apoi nucile, acestea căzând în general înainte de maturitate. Unele larve ţes un cocon în care rămân până în primăvară, cel mai adesea pe sol, altele traversează stadiul de nimfă şi dau naştere adulţilor generaţiei a II-a; omizile acestei generaţii pot ataca nucile în decada a III-a a lunii iulie şi în luna august, în ciuda lignificării cojii. Foarte multe omizi nu pot penetra fructele, întrerupându-se astfel dezvoltarea stadială.

cultura mar

Făinare - Podosphaera Leucotricha

Frecvența și intensitatea atacurilor a crescut mult, mai ales la unele soiuri, cum este Ionathanul; în trecut a făcut pagube mai reduse, atacurile fiind sporadice.

Atacurile mai puternice de făinare sunt atribuite modificărilor de agrotehnică ( îngrașaminte cu azot în cantități mari, irigațiile, tăieri cu reducerea unui număr de ramuri); apariției formei perfecte și creșterii virulenței patogenului; răspândirii în cultură a soiurilor cu sensibilitate mai mare; folosirii în combatere a unor produse de sinteză organică împotriva rapănului. Boala afecează organele verzi în tot cursul perioadei de vegetație. Sunt atacate cu precădere țesuturile tinere: frunzele de la jumătatea superioară a lăstarilor, lăstarii spre vârf, infloreșcențele și fructele tinere.

cultura mar

Gărgărița florilor de măr - Anthonomus Pomorum

Iernează în stadiul de adult, sub scoarţa pomilor. În a doua decadă a lunii martie, adulţii părăsesc locurile de iernare, hrănindu-se cu mugurii pomilor, depunerea ouălor efectuându-se în interiorul butonilor florali, printr-un orificiu pe care femela îl realizează cu ajutorul rostrului, prin roadere. Într-un buton floral femela depune frecvent 2-5 ouă, acoperindu-le cu o substanţă cleioasă.

După ecloziunea ouălor, larvele apărute se hrănesc în interiorul florilor, consumând organele interne, parcurgerea stadiilor evolutive făcându-se la locurile de hrănire. Adulţii apar în iunie, se hrănesc o perioadă cu frunzele pomilor, intrând apoi în diapauză estivală sub scoarţa exfoliată a pomilor sau sub frunzele căzute, diapauza continuându-se cu hibernarea. Insecta este monofagă, adulţii hrănindu-se cu muguri vegetativi şi flori de măr, dar şi cu frunze care capătă un aspect reticulat, caracteristic. Cele mai mari pagube le produc larvele, mugurii floriferi atacaţi nu se mai deschid, se brunifică, se usucă şi rămân mult timp agăţaţi de ramuri, fiind cunoscuţi sub numele de cuişoare.

cultura mar

Viespea merelor - Hoplocampa Testidunea Klug

Iernează în stadiul de larvă complet dezvoltată, într-un cocon în sol. Adulţii apar în luna aprilie, înainte de înfloritul merilor, femelele depunând ouăle în caliciul floral.

După ecloziune, larvele pătrund în fructe şi rod galerii până la seminţe, pe care le distrug. La completa dezvoltare, larvele cad odată cu fructele şi migrează în sol, unde vor ierna. viespea este o specie monofagă şi produce daune mai ales soiurilor timpurii de măr, atacul provocând pipernicirea şi căderea fructelor.

Tomate

cultura tomate
În primele 10 luni ale anului 2012, UE a importat aproape 1.2 milioane de tone de legume, reprezentând o scădere de 11% raportat la anul 2011; tomatele reprezentau 25% din această cantitate, importurile pentru acestea scăzând cu 5%.

În martie 2014 Institutul Național de Statistică din România raportează pentru anul 2013, o suprafață de 47 de mii de hectare cu tomate cultivate cu o producție de 745 de mii tone; deși suprafața cultivată a fost mai mică comparativ cu anul 2012, culturile de tomate au înregistrat un randament mai bun pe hectar cu 8,33%.

fenofaze tomate

Fenofaze

Cod Fenofaza Descriere

Germinarea

000 Semințe uscate
001 Început de îmbibare a semințelor
003 Îmbibarea completă semințelor
005 Radicelă apărută din semințe
007 Hipocotil cu cotiledoane rup coaja semințelor
009 Răsărirea: hipocotil-ul cu cotiledoane străpung suprafața solului

Dezvoltarea funzelor

100 Dezvoltarea frunzelor: Cotiledoane complet derulate
101 Prima frunza desfasurata, de pe tulpina principala
102 A doua frunza desfasurata, de pe tulpina principala
103 A treia frunza desfasurata, de pe tulpina principala
109 9 sau mai multe frunze desfășurate

Formarea lăstarilor laterali

201 Vârful primului lăstar lateral vizibil
202 Vârful celui de-al doilea lăstar lateral vizibil
209 9 sau mai mulți lăstari laterali vizibili
221 Primul lastar lateral, secundar vizbilil
229 Al 9-lea lăstar lateral vizibil
. . . . . .

Dăunatori

cultura mar

Mana tomatelor – Phytophtora infestans

Mana toamtelor este o boală gravă cu urmări economice importante, este răspândită în majoritatea țărilor cultivatoare de tomate din zonele cu un regim termic moderat.

Atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale plantei (frunze, tulpini, flori, fructe). Primele simptome apar pe frunzele bazale, sub forma unor pete circulare. La inceput infestării țesuturilor, petele sunt în forme neregulate și de culoare verde-gălbuie, treptat acestea se brunifică. În condiții de umiditate atmosferică ridicată și temperatură moderată, în dreptul petelor se va observa un puf fin, albicios, care reprezintă fructificațiile ciupercii.
În cazul atacurilor intense boala se manifestă și pe tulpini, sub forma unor pete mici, brune, care inconjoară tulpina pe porțiuni mari. De regulă, tulpina putrezește, se îndoaie sau se rupe. La varful frunzelor sau pe marginea acestora, apar pete mari, de forma neregulata, de culoare verzuie, cu aspect de „oparit”. In conditii de umiditate

cultura mar

Pătarea albă - Septoria lycopersici

Septorioza sau pătarea albă a frunzelor de tomate este mult răspândită în zonele de cultură și produce pagube însemnate prin diminuarea recoltelor.

Plantele pot fi atacate in toate stadiile de dezvoltare, boala manifestandu-se pe frunze, tulpini si foarte rar pe fructe. Boala debuteaza pe frunze, prin aparitia unor pete numeroase, circulare, cu diametrul de 0.5-1 mm, de culoare bruna. Dupa câtva timp, petele se maresc in diametru ajungand la 3-4 mm, capata o culoare alba-cenusiecu margini verzi-gălbui. La suprafata tesuturilor atacate, pe partea superioara a frunzelor, apar formatiuni punctiforme, de culoare neagra, care reprezinta picnidiile ciupercii. Tesuturile atacate se necrozeaza, iar frunzele afectate se usuca, incepand cu cele bazale.
Petele confluează, acopră întreaga suprafață a limbului, se usucă și cad sau se răsucesc și rămân atârnate. Lăstarii tineri manifestă, de asemenea, simptome de boală și se opresc din creștere. Întreaga plantă stagnează, fructele rămân mici, noile inflorescențe nu se mai leagă, se obțin producții scăzute cu fructe de calitate inferioară.

cultura mar

Patarea brună a frunzelor - Alternaria solani

Boala este frecventa in culturile de tomate, cartofi si vinete din camp si solarii, in anii cu temperaturi medii si precipitatii abundente.

Atacul ciupercii se intalneste pe toate organele plantei, pornind chiar de la faza de rasad, unde atacul se manifesta prin pete alungite, neregulate, de culoare brun inchis care cuprind partea bazala a tulpinitei – simptom caracteristic denumit „putregai in forma de guler”. Atacul caracteristic este pe frunze; pe acestea apar pete circulare, cenusii-brunii, cu zonalitati concentrice, „pete tinta”. Pe tulpini, petioluri si pedunculi petele sunt ovale, brune-negricioase iar de la acestea atacul trece la fructe. Zonele de atac sunt treptat colonizate de miceliul si fructificatiile asexuate ale ciupercii, iar plantele se defoliaza prematur.

cultura mar

Ofilirea fuzariană a tomatelor - Fusarium oxysporium

Este o boala vasculara, specifica culturilor de tomate, ardei, vinete, castraveti, pepeni fasole si plante ornamentale din seră.

Boala se manifesta in special la plantele tinere dar poate sa apara si la plantele in curs de fructificare.
La tomate primul semn de boala este ingalbenirea frunzelor inferioare si o usoara ofilire, pentru ca apoi, întreaga plantă să fie ofilită. In sere, in conditii favorabile atacului, ofilirea are o evolutie rapida, caracterizata prin vestejirea, uscarea si moartea plantelor in decurs de cateva zile, fara ca frunzele sa-si piarda culoarea verde.

Sfeclă

cultura soia
Comunitatea Europeana a publicat rapoarte privind suprafata cultivata si productia de sfecla aferenta. Astfel in 2011-2012 Romania dispunea de o suprafata de 19.000 de ha cu o productie de 146.000 de tone, iar in pentru anul 2012-2013 suprafata era de 29.000 de ha avand o productie de 254.000 de tone.

În România, principalele grupuri de producatori recunoascuti de MADR, sunt SA “SPICOM ARCUŞ”, cu sediul în localitatea Arcuş, Jud. Covasna, S.C. ALBA IULIA SFECLA DE ZAHĂR SRL, cu sediul în localitatea Galda de Jos, SC AGRO COM SIC COOPERATIVA AGRICOLĂ, cu sediul în sat Tuşnad si SC GRUP PRODUCĂTORI DE SFECLĂ DE ZAHĂR BETA SRL cu sediul în Sat Mihai Viteazu.

fenofaze soia

Fenofaze

Cod Fenofaza Descriere

Etapa de creștere 0: Germinarea

00 Seminte uscate
01 Inceput de imbibare a semintelor
03 Imbibarea completa a semintelor
05 Aparitia radicelei din seminte
07 Lastarirea din seminte
09 Rasarirea: lastarul iese la suprafata solului

Etapa de creștere 1: Dezvoltarea funzelor

10 Prima frunza vizibila (varf de ac): cotiledoanele desfasurate orizontal
11 Prima pereche de frunze vizibile, nedesfasurate (bob de mazare)
12 2 frunze (prima pereche de frunze) desfasurate
14 4 frunze (a doua pereche de frunze) desfasurate
15 5 frunze desfasurate
19 9 sau mai multe frunze desfasurate

Dezvoltarea rozetei de frunze (acoperirea culturii)

31 Acoperirea culturii: frunzele acopera 10% din sol
32 Frunzele acopera 20% din sol
33 Frunzele acopera 30% din sol
34 Frunzele acopera 40% din sol
35 Frunzele acopera 50% din sol
36 Frunzele acopera 60% din sol
. . . . . .

Dăunatori

cultura sfecla

Cercosporioza sfeclei – Cercospora beticola

Cercosporioza este considerata una dintre cele mai grave boli ale sfeclei datorita faptului ca evolueaza foarte repede si distruge rapid foliajul plantelor.

Atacul apare in perioada iunie-august sub forma de pete izolate sau confluente, de decolorare, cu diametru de 1-3 mm, rar 5 mm. Petele pot fi colturoase sau rotunjite, galbene, brune, apoi cenusii in zona centrala unde se formeaza o eflorescenta bruna. In jurul petelor se observa o dunga bruna la sfecla de zahar si cea furajera si violacee la sfecla rosie. Dupa necrozarea tesuturilor, acestea se desprind si frunzele apar perforate.
In cazul unui atac puternic, favorizat de excesul de azot din sol, lipsa borului si umiditatea atmosferica ridicata, in cateva zile intreg foliajul este brunificat si uscat, putand aparea pete brune alungite chiar si pe petioluri.

cultura mar

Fainarea sfeclei - Erysiphe betae

Boala a fost semnalata la inceputul secolului XX in Cehoslovacia, apoi s-a raspandit in toata Europa. Pentru Romania primele semnalari le-a facut C. Sandu-Ville (1936) si tot acelasi autor a consemnat pagubele mari produse de acest agent patogen in 1954 si 1967 in Moldova. Un studiu amanuntit al comportarii agentului patogen in Moldova l-a efectuat Didina Caea (1974).

Boala poate fi recunoscuta usor datorita miceliului albicios, fin care poate acoperi tot limbul frunzelor. Miceliul devine alb-pulverulent datorita conidiilor, apoi cenusiu datorita fructificatiilor sexuate – cleistoteciile, care sunt negre. Sub pasla miceliana, ectoparazita, tesuturile parazitate se ingalbenesc iar frunzele se brunifica si se usuca prematur (fig.64). Boala este observata mai intai pe seminceri si la interval de 1-2 saptamani se va observa si pe sfecla din anul I. Perioadele cu temperaturi ridicate si umiditate scazuta, determina o vestejire usoara a foliajului, conditie de favorabilitate pentru instalarea atacului agentului patogen.

cultura mar

Mana sfeclei - Anthonomus Pomorum

In primavarile reci si umede, in zonele de mare cultura a sfeclei, poate aparea aceasta boala care produce pagube insemnate, de pana la 15 %, la productia de radacini si de 25 % la continutul de zahar. Butasii seminceri infectati putrezesc in timpul pastrarii lor in silozuri.

Boala se poate instala pe sfecla inca din stadiul de cotiledoane abia rasarite, cand pe acestea se observa o ingalbenire asociata cu formarea unui puf cenusiu-violaceu pe partea lor inferioara. In aceasta prima faza de atac, agentul patogen poate produce pieirea plantelor.
Simptomele clasice apar insa pe plantele semincere, unde pe frunzele tinere din centrul rozetei se observa o ingalbenire urmata de incretirea si rasucirea limbului de la margini spre partea inferioara unde apare puful cenusiu-violaceu.

cultura mar

Caderea si putrezirea plantutelor - Pythium de baryanum

In anii cu primaveri umede, la sfecla semanata in soluri mai grele si cu deficit in fosfor, este frecvent intalnita aceasta boala. Conditiile deosebite din aceste soluri sunt favorabile inmultirii nematozilor care vor crea mici leziuni, prin care una sau mai multe ciuperci din sol vor intra si vor produce putrezirea germenilor sau a tinerei plantule. Atacul poate fi cu greu observat constatand doar golurile din culturi cu pagube de pana la 20% (E. Radulescu si V.Bulinaru, 1957).

Boala se manifesta de la germinarea semintelor si pana la aparitia primei perechi de frunze adevarate. Pe germeni, radacini sau tanara planta se observa zone brunificate. Pe tesuturile afectate pot aparea fructificatiile agentilor sau se pot instala microorganisme saprofite de sol care vor continua distrugerea zonelor brunificate

Morcov

cultura soia
In 2010 Uniunea Europeana raporta productia de morcovi la 5 milioane de tone, aproximativ 9% din productia totala de legume. Aceste cifre reprezentand 25% din productia totala de pe glob.

În România, in anul 2012, aveam o suprafata de 16.000 de hectare cultivate cu morcovi si o productie raportata de 200 mii de tone; anul 2013 prezinta o scadere a suprafetei cultivata cu morcovi cu 1000 ha, in acelasi timp productia a crescut 18.000 de tone.

fenofaze soia

Fenofaze

Cod Fenofaza Descriere

Etapa de creștere 0: Germinarea

00 Seminte uscate
01 Inceput de imbibare a semintelor
03 Imbibarea completa a semintelor
05 Radicela aparuta din seminte
07 Hipocotil cu cotiledoane rup coaja semintelor
09 Rasarirea: hipocotil-ul cu cotiledoane strapung suprafata solului

Etapa de creștere 1: Dezvoltarea funzelor

10 Dezvoltarea frunzelor: Cotiledoane complet derulate
11 Prima frunza desfasurata, de pe tulpina principala
12 A doua frunza desfasurata, de pe tulpina principala
13 A treia frunza desfasurata, de pe tulpina principala
19 9 sau mai multe frunze desfasurate

Dezvoltarea radacinii

41 Radacinile incep sa se dezvolte (diametru > 0,5 cm)
42 20% din diametrul tipic
43 30% din diametrul tipic
44 40% din diametrul tipic
45 50% din diametrul tipic
46 60% din diametrul tipic
. . . . . .

Dăunatori

cultura sfecla

Alternarioza frunzelor – Alternaria dauci

Alternaria dauci este cel mai comun tip de alternarioză a frunzelor la morcovi. Pierderea capacităţii de asimilare a suprafeţei frunzei, cauzată de un atac al acestei ciuperci, poate provoca o reducere a productivităţii.

Pe marginea frunzelor apar pete mici de culoare brună erodate de o zonă galbenă,care conduc ulterior, în cazurile severe, la moartea ţesuturilor şi la uscarea completă afoliolelor. Ca urmare, cultura dă impresia că ar fi fost arsă. Frunzele bătrâne sunt atacate primele, fiind mai sensibile la alternarioză decât frunzele tinere. Rădăcina de morcov,rămâne în general, neafectată. Frunzele infectate vor cădea uşor, cauzând problemerecoltării mecanizate.
Alternatia dauci f.sp. Solani, transmiterea agentului patogen de la un an la altul se face prin conidii si prin miceliul de rezistenta, forme sub care ciuperca ierneaza in resturile plantelor atacate.

cultura mar

Alternarioza rădăcinilor - Alternaria radicina

Alternaria radicina apare sub formă de pete negre oriunde pe suprafaţa rădăcinii morcovului. Dimensiunea şi forma acestor pete poate varia de la semne minuscule linearela unele rotunde şi foarte extinse.

Petele pot fi uneori observate în câmp, la parteasuperioară a rădăcinii. Semnele de pe frunze şi tulpina lor seamănă cu cele produse de Alternaria dauci - leziuni negre de formă iregulată, de obicei de-a lungul marginilor frunzelor bătrâne. Pe frunze infecţia poate ajunge până la legătura vasculară a acestora,ceea ce va cauza îngălbenirea, pălirea frunzelor, iar în final moartea lor. Infecţia frunzelor cu Alternaria radicina tinde să fie mai puţin serioasă decât cea cauzată de Alternaria dauci. Efectele bolii se regăsesc mai ales la morcovii păstraţi în depozit.

cultura mar

Putregaiul cenuşiu - Botrytis cinerea

La începutul perioadei de depozitare, pe rădăcini apar bine definite leziuni negre-maronii fără nicio urmă de mucegai. Cum morcovii se păstrează pe perioade maiîndelungate, susceptibilitatea la Botrytis creşte, iar ţesuturile infectate se vor acoperi rapidcu mucegai, în care apoi se vor dezvolta scleroţii.

În condiţii răcoroase va rămâne alb la culoare, din acest motiv putând fi confundat cu semnele de Sclerotinia. În mai multe cazuri,ciuperca este uşor recunoscută prin masa sa caracteristică de spori gri.
Ciuperca supravieţuieşte în sol şi pe resturile plantelor din cultură. Infecţia se extinde în timpul perioadelor umede din toamnă, când rezistenţafrunzelor se diminuează.

cultura mar

Cercosporioza - Cercospora carotae

Este una din cele mai importante boli foliale ale morcovului, ce poate cauza o productie mai mica de radacini si o pastrare defectuoasa ( in anotimpul rece ). Cercospora are o actiune mai severa asupra frunzelor tinere si se dezvolta odata cu cresterea plantei.

O infecţie de cercosporioză poate fi recunoscută prin petele mici, de formă rotundă sau ovală ce apar pe foliolele sau pe peţiolul frunzelor. Petele au o culoare cafenie, fiind înconjurate de o margine galbenă. În caz de atac grav, acestea confluează şi frunzele mor.Ciuperca preferă frunzele tinere şi, în consecinţă, îşi face apariţia mai devreme decât Alternaria dauci.