Porumb - Enten

PrevNext

PORUMB

Porumbul (Zea mays ssp. mays, regional păpușoi, cucuruz) este o cereală originară din America Centrală cultivată azi în multe regiuni ale lumii ca plantă alimentară, industrială și furajeră, reprezintă alaturi de grâu 80% din producția de cereale.

Porumbul aparține familiei Poaceae după Anca Sârbu 1999. Are tulpina înaltă și groasă, neramificată, care se numește popular: “cocean”, cu frunze lungi și ascuțite la vârf, aspre. Pe aceeași plantă se găsesc flori feminine și flori masculine pe aceeași tulpina. Florile masculine se găsesc în vârful tulpinii. Inflorescența este sub forma unui spic sau panicul. Florile feminine se găsesc la subsoara frunzelor.

Fenofaze

Cod Fenofaza

Descriere

F0 (germinare – răsărire)

Durează 8-16 zile şi necesită 120 – 180°C; temperaturile scăzute de scurtă durată, de 6 – 8°C, când coleoptilul este în sol şi de -4°C după răsărire, nu produc pierderi; faza se declanşează la temperatură minimă de 8°C, prin absorbţia apei în proporţie de 35 – 40% faţă de masa seminţei.

F05 (două frunze complet formate)

Se înregistrează după circa 10 zile de la data răsăririi; se formează primele rădăcini coronare; nutriţia plantei se realizează greu, datorită sistemului radicular slab dezvoltat; fertilizarea pe rând, o dată cu semănatul, ajută mult plantele în această fază.

F1 (patru frunze complet formate)

Se înregistrează la 15 – 20 de zile după răsărire; planta are circa 40 cm înălţime, vârful tulpinii este încă sub suprafaţa solului; începe procesul de iniţiere al paniculului, de formare a tuturor frunzelor şi mugurilor ştiuletelui; grindina şi îngheţul uşor pot distruge frunzele expuse fără a distruge planta, care se reface; în această fază se fac tratamente împotriva carenţei de zinc; dacă este cazul, se execută erbicidarea postemergentă şi fertilizarea fazială cu azot.

Faza 1,5 (şase frunze complet formate)

La 22 – 25 zile după răsărire: vârful de creştere este Ia suprafaţa solului; se dezvoltă mugurii viitorilor ştiuleţi, de Ia nodurile situate încă sub suprafaţa solului; rădăcinile coronare sunt predominante; creşte consumul de NPK al plantei.

Faza 2 (opt frunze complet formate)

La 36 – 38 zile la hibrizii mijlocii şi 48 – 50 de zile, la cei târzii: creşte consumul de NPK şi nevoia de apă; începe creşterea rapidă a paniculului şi se dezvoltă formaţiunile viitorilor ştiuleţi.

Faza 2,5 (zece frunze complet formate)

După circa 30 de zile de la răsărire la hibrizii mijlocii şi, respectiv, după 40 de zile la hibrizii târzii; vârful de creştere este la 5 – 8 cm deasupra suprafeţei solului; creşterile vegetative sunt intense; grindina poate diminua recolta cu 10 – 20%; se fac tratamente contra sfredelitorului, fiind perioada eclozării ouǎlor.

Faza 3 (douăsprezece frunze complet formate)

La 42 – 45 de zile la hibrizii mijlocii şi 54 – 56 de zile la cei târzii: tulpina şi paniculul cresc rapid; indicele foliar este 3-4; dezvoltarea sistemului radicular asigură valorificarea apei din întregul volum de sol.

Faza 3,5 (14 frunze complet formate)

Se realizează după 49 – 52 de zile de la răsărire la hibrizii mijlocii şi 61 – 63 de zile Ia hibrizii târzii; se caracterizează prin creşterea rapidă a tulpinii, prin alungirea internodiilor şi alungirea rahisului ştiuletelui; începe alungirea stigmatelor florilor de la baza rahisului; consumul de apă şi al elementelor nutritive este ridicat.

Faza 4 (apariţia paniculului)

Se realizează după 56 – 58 zile de la răsărire şi, respectiv, după 70 – 74 de zile la hibrizii târzii: apare vârful paniculului, se alungesc ultimele internodii; se alungesc stigmatele, este necesară irigarea culturii.

Faza 5 (apariţia stigmatelor şi polenizarea)

Faza 6 (începutul umplerii boabelor)

Are Ioc după 12 zile de la apariţia stigmatelor: ciocălăul, pănuşile şi tulpina sunt complet formate; începe acumularea amidonului; continuă absorbţia azotului şi a fosforului.

Faza 7 (coacerea în lapte)

După 24 de zile de la apariţia stigmatelor: are loc depunerea în ritm rapid a substanţelor în bob; seceta, carenţele nutritive şi stresul termic pot provoca şiştăvirea boabelor.

Faza 8 (coacerii în lapte ceară)

După circa 36 de zile de la apariţia stigmatelor: la hibrizii din conv, dentiformis se formează mişuna; începe uscarea frunzelor bâzâie; şiştăvirea boabelor se produce din aceleaşi cauze menţionate anterior.

Faza 9 (coacerea în pârga-ceară)

După circa 48 de zile de la apariţia stigmatelor: are loc încheierea procesului de depunere a substanţelor de rezervă; între endosperm şi embrion apare stratul negru de separare, care împiedică fluxul substanţelor spre endosperm.

Faza 10 (maturitatea fiziologică)

După circa 60 de zile de la apariţia stigmatelor; boabele au atins greutatea maximă; se continuă uscarea boabelor, a frunzelor şi pănuşilor.

Principalele boli şi dăunători

Viermele vestic al rădăcinilor de porumb

Diabrotica virgifera

Virgifera Le Conte este o specie de coleoptere de dimensiuni mici. Adulţii prezintă dimorfism sexual.

Masculul are dimensiuni între 4,4-6,6 mm culoarea corpului este gălbuie-verzuie. Elitrele de culoare galbenă-verzuie, galbenă-brună, uneori sunt brun-roşcate, cu partea posterioară neagră. Pe suprafaţa elitrelor sunt prezenţi puţini peţioli scurţi. Partea terminală a abdomenului este rotunjită.

Femela este mai mare decât masculul având dimensiuni de 4,4-6,8 mm.
Elitrele de culoare gălbuie-verzuie cu trei dungi longitudinale negră

Larva în ultimul stadiu de dezvoltare, are lungimea de aproximativ 13 mm. este de tip oligopod, iar pe parcursul dezvoltării trece prin trei vârste larvare. Corpul este alungit, subţire de culoare alb-gălbuie, capul negricios.

Pupa este de tip libera cu o lungime de aproximativ 12-14 mm, de culoare albă şi de consistenţă moale; pupa este adăpostită într-un cocon format din particule de sol.

Rugina porumbului

Puccinia sorghi

Aceasta boala raspândita si periculoasa în America este, în Europa si în tara noastra, mai putin pagubitoare, fiind întâlnita în nordul Moldovei si Transilvaniei.

Atacul apare spre sfârsitul vegetatiei sub forma de pete galbui pe ambele fete ale limbului pe care se formeaza pustule eliptice de circa 1 mm, de culoare brun-deschisa, risipite sau grupate; la început sunt acoperite de epiderma, apoi descoperita prin sfâsierea acesteia, când uredosporii sunt pusi în libertate.

Pustulele cu teleutosporii sunt brune-negricioase la început lucioase si apoi pulverulente, formate pe frunze, teci si rar pe tulpini. Ciuperca este heteroica si macrociclica, cu stadiul picnidian si ecidian pe specii ale genului Oxalis.

Pătarea cenușie a frunzelor

Helminthosporium turcicum/Exerohilul turcicum

Helmintosporioza porumbului este frecventa în majoritatea tarilor cultivatoare de porumb si produce pagube mari mai ales în zonele umede. Raspândirea ei este conditionata de umiditate si de sensibilitatea hibrizilor cultivati. Pierderi de pana la 50% pot fi semnalate daca boala se manifesta în perioada de umplere a bobului.

Pe frunzele în diferite stadii ale plantei apar pete galbene-cenusii sau mate, cu o margine mai închisa, alungite în directia nervurilor, izolate sau confluente. În dreptul petelor se formeaza un praf cenusiu, alcatuit din conidioforii si conidiile agentului patogen.

Tăciunele comun

Ustilago maydis/Ustilago zeae

Aceasta boala este raspândita pe glob în toate zonele de cultura a porumbului.

În tara noastra este mai frecvent în Câmpia Dunarii, în nordul Moldovei si în Transilvania, producând pagube evaluate între 2,5-5%.

Atacul de taciune comun se manifesta pe toate organele aeriene ale plantei, sub forma de tumori de marimi diferite, în care se afla masa de clamidospori ai ciupercii. Atacul mai pagubitor este cel de pe stiuleti si pe tulpini, care afecteaza productia în mai mare masura. Tumorile sunt la început albe-sidefii, iar la maturitate devin brune, cu aspect pergamentos. Organele atacate se deformeaza, iar metabolismul glucidelor este perturbat.

Rățișoara porumbului

Tanymecus dilaticollis

În România se întâlneste mai frecvent în zonele de stepa si silvostepa, prezentând pericol mai ales pentru partea de sud, sud-est si est ale tarii (Câmpia Româna, Sudul Moldovei si Dobrogea), dar si în zona Transilvaniei, în zona colinara a tarii si pe vaile principalelor râuri din tara.

Specia este polifaga, în diferite tari fiind semnalata pe un numar de 75 specii de plante gazda, iar la noi în tara pe 34 specii de plante cultivate si din flora spontana. La noi în tara, este considerata cel mai periculos daunator al porumbului, hranindu-se însa si cu alte plante cultivate (floarea soarelui, sfecla de zahar, sorg, tutun, grâu, orz, soia, lucerna s.a.) si spontane, mai ales pe palamida si mohor.

Pe porumb adultii prezinta cel mai ridicat consum de masa verde în 24 ore si cea mai mare prolificitate. Specia nu se dezvolta în culturile de mazare, care nu-i ofera conditii favorabile de înmultire . Important este atacul produs de adulti. În cultura de porumb gargaritele reteaza plantele tinere când acestea au 1-3 frunze. Într-un stadiu mai avansat al vegetatiei insectele rod frunzele pe margine, sub forma de trepte. Specia dezvolta o singura generatie pe an si ierneaza în sol, în stadiul de adult, la adâncimi de 40-100 cm.