În România boala este destul de frecventă, devenind păgubitoare în condiţii de umiditate ridicată, datorită distrugerii unei părţi importante din suprafaţa foliară şi a inhibării germinaţiei seminţelor.
Boala se manifestă începând cu frunzele cotiledonale, sub formă de leziuni umede, adâncite, de culoare brună. Atacul poate duce la pieirea plăntuţelor. La plantele dezvoltate, pe frunze, începând cu cele bazale, apar pete mici, de 1-2 mm, unghiulare, hidrozate, de culoare gălbuie, apoi brună şi, în final, negricioasă, cu exsudat pe suprafaţă şi cu aureolă galbenă în jur. Într-o fază mai avansată ţesuturile se necrozează, se sfâşie şi cad, frunza apărând zdrenţuită. La infecţii puternice frunzele cad. Pe păstăi se pot forma pete mici, hidrozate, cu exsudat, care apoi se întind, devin brune-negricioase. Ca urmare, păstăile sunt deformate, se formează un număr mic de boabe. Seminţele infectate prezintă pe suprafaţă un mucus bacterian sau pete cenuşiibrune şi se zbârcesc.

Este răspândită în toate regiunile tării frecvent semnalată în zona sudică şi sudestică a ţă rii, în anii umezi şi în culturile irigate.
Specia este polifagă larva se hrăneşte pe 224 de specii gazdă cultivate sau spontane. Sunt atacate mai ales leguminoasele (mazăre, soia, lucernă) sfeclă de zahăr, porumb, floarea soarelui. În prima vârstă larvele rod una din epiderme şi mezofilul lăsând intactă cealaltă epidermă. În vârstele mai înaintate larvele rod frunzele marginal şi perforaţii în limb exceptând nervurile mai groase. Până la completa dezvoltare o larvă reuşeşte să dăuneze 2-5 frunze.

Este răspândită în ţă rile cu climat cald sau temperat şi umed. Boala a căpătat importanţă economică şi în România, o dată cu extinderea suprafeţelor cultivate cu soia. Atacul pe frunze poate diminua producţia cu peste 30%, fiind frecvent semnalată în zona sudică şi sud-estică a ţă rii, în anii umezi şi în culturile irigate.
Boala afectează frunzele, tulpinile, păstăile şi seminţele. Ca urmare a infecţiei sistemice, după 19-24 zile de la răsărire apar pete de decolorare verzi-gălbui la baza limbului. Abia după 8-11 zile, pe faţa inferioară, se observă un puf cenuşiu de conidiofori şi conidii. Pe frunze, ca urmare a infecţiilor locale, apar pete colţuroase, gălbui, de dimensiuni reduse (2-4 mm), uneori mai mari, cu puf cenuşiu pe faţa inferioară, foliolele se usucă şi cad.

Este răspândită în judeţele din Câmpia Română şi Moldova.
Specia este seminifagă, larva se hrăneşte pe 60 de specii gazdă cultivate sau spontane. Produce pagube apreciabile mai ales la culturile de soia şi mazăre. Larvele rod parţial sau total boabele dintr-o păstaie şi apoi migrează într-o altă păstaie. Prezintă două generaţii pe an şi iernează ca larvă complet dezvoltată în stratul superficial al solului.